Scrisul inseamna producerea unui text, punerea in cuvinte: poti scrie un roman, o scrisoare, un articol de ziar…Scrisul inseamna de asemenea producerea de semne vizuale care compun textul scris; a produce materialitatea mesajului scris.
Activitatile de scriere ocupa un loc esential in programele nationale ale scolii primare. Acest lucru este motivat prin importanta culturii scrise in societatea contemporana. Scrisul este omniprezent. In societatea noastra, cel care este lipsit de competenta scrisului este practic exclus din sfera puterii sociale si tributar altuia pentru actele cele mai modeste ale vietii cotidiene (trimiterea unui curier la un prieten sau reglarea sarcinilor administrative…) si acest lucru este si mai adevarat pentru persoanele surde care se confrunta uneori cu probleme importante de comunicare.
Un necunoscator ar putea crede ca, pentru persoanele surde, care poseda vedere, accesul la scris nu pune nicio problema. Din pacate, surditatea ingreuiaza adesea accesul la scris. Acest lucru este constatat de invatatorii copiilor surzi.
Cum poate invatatorul sa-si adapteze pedagogia la copiii surzi asa incat in final sa le permita acestora sa achizitioneze competentele necesare in producerea scrisului?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa definim scrisul si competentele necesare in producerea unei lucrari scrise.
Scrisul este o activitate complexa in care sunt mobilizate multe operatiuni intelectuale simultane si interactive.
Producerea lucrarilor scrise
1. De ce scriem?
1.1. Scrierea este o sarcina cotidiana care satisface nevoi diverse. Avantajele scrisului sunt foarte diferite de la un act de scris la altul.
1.2. Scriem pentru a comunica informatii, dar nu numai
Scrisul este un act de comunicare cu o functie lingvistica, dar si „un obiect viu” care serveste la comunicare in sens larg, adica la a informa, a memora, a prescrie, a provoca si a exprima actiuni, atitudini sau sentimente.
Pentru persoana surda, scrisul poate reprezenta un ajutor, un complement al comunicarii orale. Scrisul reprezinta pentru persoanle surde un mijloc real de comunicare, chiar daca ele se afla la distanta (datorita scrisorilor, Internetului...)
1.3. Scriem pentru a pastra informatii
Mesajul scris continua sa existe si dupa ce a fost primit. Spre deosebire de mesajul oral, scrisul e permanent, el poate fi reluat de cate ori dorim, ramanand neschimbat. Astfel, chiar daca tehnica ofera alte suporturi si modalitati de comunicare, scrisul ramane modul cel mai suplu si cel mai fiabil de pastrare si de comunicare a informatiei.
Scrisul inseamna stocarea informatiei, fie pentru a o comunica cu cineva absent, caruia nu i te poti adresa oral (comunicare la distanta spatiala), fie pentru a o regasi mai tarziu fara pierderi (memoria: comunicare la distanta temporala).
Plecand de la acest subiect al finalitatii actului de scriere, percepem cu usurinta o interactiune foarte puternica intre scris si lectura.
1.4. Scriem pentru a citi sau a permite citirea
Scrierea este un act de comunicare care presupune existenta unui destinatar. In viata sociala, actul scrisului satisface functiile legate de cele ale lecturii: scrierea inseamna a produce textul pentru a fi citit, inseamna a emite un mesaj care va fi receptat in cursul unui act de lectura si numai prin actul de lectura actul de a scrie poate capata sens. In mod reciproc, persoana care invata sa citeasca nu va putea da sens actului sau de lectura decat ca urmare a sensului pe care il da propriilor activitati de scriere.
Scrisul permite persoanei surde sa achizitioneze o stapanire mai buna a limbii vorbite pentru ca el mediaza accesul la limbajul pe care nu il aude sau nu-l aude bine; lectua reprezinta pentru persoanele surde un instrument privilegiat de acces la lume intrucat, stapanind limbajul scris, poti avea acces la informatii vehiculate prin scris (carti, ziare, texte sub-titrate, afise publicitare sau de alt tip etc.).
Prin aceasta legatura intre scriere si lectura se intareste rolul scrierii.
1.5. Scriem pentru a sustine gandirea
Scrierea permite sustinerea gandirii, ea ajuta rationamentul si organizarea cunostintelor.
In mod concret, scrisul nu incepe pe foaia de hartie format A4 fotocopiata de invatator si pusa sub privirea copiilor, scrisul nu se produce decat in foarte mica parte la scoala. Scrisul este o lume economica, industriala, comerciala, a carei functionare insasi determina natura, prezentarea si continutul textelor scrise. Activitatea sociala de scriere releva probleme foarte variate si se traduce deci intr-o mare diversitate de productii. Pentru ca importanta actului de scriere nu mai consta doar in a demonstra/argumenta ceva, este vorba acum de a intelege cum trebuie sa scrii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu